26.07.15. A trecut o luna de când nu mai ești printre noi.. O lună de când ne-ai lăsat singure. Îmi vin în cap toate amintirile cu tine. În fiecare noapte adorm gândindu-mă la tine. Oare cum era, dacă nu plecai de lângă mine? Îmi este dor de tine! Îmi lipsește atât de mult.. Pe oriunde trec, îmi aduc aminte de tine. Cu oricine ma întâlnesc, îmi aduc aminte de tine. Nu înțeleg de ce atunci când ma întâlnesc cu cineva ma întreabă mereu dacă sunt bine.. De parcă nu ar fi evident ca nu, nu sunt bine. E o întrebare stupidă.. Normal ca nu sunt bine când știu ca tata nu mai e lângă mine. Degeaba mai am momente când rad, când ies din starea aia, când ies din stres și probleme.. Asta nu înseamnă ca uit de tatăl meu sau ca nu sunt afectata.. Dar nu pot arăta adevarata mea...