Au trecut 6 luni... Tu întotdeauna ţi-ai întins braţele puternice către mine strângându-mă tare la pieptul tău. Fără să cer să fiu înţeleasă. Îţi scriu şi plâng. Plang pentru ca nu mai esti. Plang pentru ca imi lipsesti enorm . Plang pentru ca as face orice sa te mai am langa mine . Plang pentru ca imi este atat de dor de tine ! Poate mă simt vinovată că ţi-am spus de prea puţine ori cât însemni pentru mine. Poate mă simt vinovată că te-am făcut să suferi fara sa stiu. Poate ma simt vinovata ca nu am petrecut mai mult timp cu tine in ultimii doi ani . Ma simt vinovata ca nu am stiut ce se v-a intampla. Ma simt vinovata ca nu am putut sa iti fac ultimele pofte ale tale. Mi-e dor să fiu o fetiţă mica şi să mă fascineze tot ce faci, felul în care poţi aduce zambete in familie, felul în care găseşti soluţii pentru orice , felul în care faci să pară totul uşor… De-ar fi la fel de uşor şi acum… Acum mi-am dat seama că aşa cum m-ai iubit...