Ea, durerea,nu a disparut niciodata. Sa zicem doar ca am invatat sa traiesc cu ea si sa o accept in viata mea. Multa durere bagata sub preș si două femei care incercau cu rasputeri sa ma tina pe linia cea dreapta, pentru ca recunosc, nu stiam in ce directie sa ma indrept. Imi doream sa ma vindec si imi doream sa traiesc. Am inceput sa imi dau seama ca tot ce ascundeam sub preș incepea sa iasa afara si sa imi afecteze viata de zi cu zi. In toti acesti ani am invatat ca am ‘aripi’, le-am vazut, le-am folosit, am zburat, dar am si cazut. Am invatat ca e ok sa cazi, sa te doara, ca lucruri care nu tin de noi nu le putem schimba. Daca e ceva ce pot schimba sunt eu si actiunile pe care eu le fac. Îmi aduc aminte cât de tare mă enerva când eram mica . Nu-i înțelegeam deciziile, nu-i ascultam vorbele.. Erau momente la care țineam foarte mult. Încă mai țin, dar cumva parcă țin degeaba. m-am resemnat. Îmi ziceam: „Ast...