" il cauţi şi nu il găseşti, il strigi şi nu te aude, il aştepţi şi nu mai vine."
Nu te vom uita niciodată!
https://www.youtube.com/watch?v=t5a43sCCAI8
Nimeni nu stie prin cate am trecut....
nimeni nu stie cat am suferit si cat m-am ascuns ...
Totul a inceput in 2001,cand tata s-a imbolnavit de ciroza hepatica tip c..
Atunci tata a inceput sa se ingrase,sa duca o viata diferita de tanar..
Dar a luptat cu boala pana in 2013..Cand s-a agravat putin ,cand boala a avansat dar am remediat-o in cateva luni la Iasi.
Nimeni nu stie cat am suferit cand eram mica iar mama umbla prin spitale cu tata.
Tatal meu,tatal cu care m-am mandrit de mica,tatal meu care urca pe scena la zilele Bacaului,iar eu stateam cu mama in public si ma uitam la el cum canta pe scena,cum il aplaudau o multime de oameni. Tatal cu care m-am mandrit mereu,in orice moment, nu pot uita cand eram mica si asteptam sa ma uit la televizor,pentru ca aparea tata si il vedeam pe micul ecran.
Nu pot uita clipele cand stateam cu el la povesti pana tarziu si imi povestea prostiile pe care le facea in copilarie,cum a inceput el sa cante de la varsta de 9 ani,cum a urcat pentru prima data pe scena,cum se mandrea ca era nepotul lui Ion Dragoi. Cum eram mica si erau vremuri grele,momente grele,dar el era plecat in strainatate si canta peste tot.
A umblat mult in lume,si facea totul pentru noi ! Pentru mine,sora mea si mama.
Nu pot uita ca probail era singurul tata care ne alinta intr-un mod ciudat,dar si in acelasi timp,un mod adorabil.
Acele cuvinte care le spunea mereu "repurasul meu" ," ai umblat aflaranerur?", lerunur meu "
Cine ne mai iubea mai mult ca el ...
Cine avea grija mereu de noi...
Fiind intr-o familie de lautari,de mica am fost dusa peste tot,la diferite restaurante,cunoscuta de multi oameni ,la multe petreceri,multa veselie..In casa noastra,in familia noastra,mereu era veselie,mereu era totul bine.
Mereu tata venea tarziu de la restaurant si mereu ne facea toate poftele .
Cine a pierdut o multime de nopti stand in diferite locatii,cantand pana dimineata? doar tata..doar pentru noi.
Nu am cuvinte sa mai exprim cata durere simt.
Din 2013,de cand a cazut si si-a rupt mana stanga,viata lui s-a schimbat,viata noastra s-a schimbat..
Cantand de la 9 ani si stand mereu printre muzica,prea brusc s-a linistit totul ..iar mana lui nu a mai putut fi vindecata..
Au urmat 2 ani in care a stat la pat,in care s-a chinuit si zicea ca a devenit un nimic,ca nu mai poate face nimic.
Boala lui s-a agravat iarasi,nu se mai putea misca din pat,doar eu eram acasa cu el,doar eu il hraneam si mai incercam sa glumim impreuna,
Nu pot uita cand vroiam sa ies afara,sa mai ies din stres si din starile urate,iar el deja imi spunea " mai vin-o sa mai stai cu mine" dar el nu stia cum ma ascundeam in baie si mai plangeam ..
pentru ca era greu,dintr-o veselie mare,din petrecerile impreuna,sa il vezi cum sta la pat si nu mai poate face nimic,sa il vezi cum in fiecare zi trebuia doar ceaiuri si pastile,sa il vezi cum pe zi lua 10-15 pastile si zicea ca s-a saturat de ele..
prin cate tratamente am trecut,prin cate stari am trecut
nimeni nu stie cat am suferit acum..
De ce ..?
de ce atat de devreme,de ce asa tanar,de ce atat de multe intrebari fara raspuns..?
Acum 2 saptamani,starea lui s-a agravat si mai tare,l-am internat doar pentru ca se simtea putin mai rau,a stat o saptamana internat,se simtea mai bine,glumea,eram fericiti..
nu a stat acasa nici 5 ore dupa ce l-am externat,ca a trebuit sa chemam salvarea,nimeni nu stie cat mi s-a rupt sufletul in mometul ala..nimeni nu stie prin ce chin si durere am trecut atunci.
nu a stat acasa nici 5 ore dupa ce l-am externat,ca a trebuit sa chemam salvarea,nimeni nu stie cat mi s-a rupt sufletul in mometul ala..nimeni nu stie prin ce chin si durere am trecut atunci.
Spitalul din Bacau e cel mai oribil..El fiind un om mare si puternic,am avut prea mult de tras cu el..
Echipajele de la salvare nu faceau mai nimic.In mometul in care am vazut ca ii era rau,gemea si plangea de durere,nu am putut face decat sa tip la oamenii de la ambulanta,sa tip la ei sa il ajutam si sa nu-l mai vad cum se chinuie,cum ei il chinuiau ...
Am trecut si peste asta,am ajuns iar la spital,mama a stat in fiecare noapte langa el,in fiecare noapte cu el la spital,timp de 14 nopti,ea a fost mereu acolo.
Ea a fost mereu langa el,niciodata nu l-a lasat,niciodata nu i-am gresit..
Ca in orice familie,au mai fost certuri,suparari,dar niciodata nu l-am facut sa sufere..
Cel mai oribil moment ,e sa vezi cum se chinuie,e sa vezi cum se intampla exact cum a povestit el,exact cum a murit Ion Dragoi,exact cum au murit celelalte rude de aceeasi boala..
Cum sa te simti ,cand vezi ca de 4 zile nu mai mananca,sa vezi cum incet incet ii dispare cate un simt,cum o particica mica se tot duce din el..
Cand te doare sufletul ca nu poti face nimic,cum stii ca asa e boala,si il vezi cum se chinuie in fata ta,dar nu poti face decat sa astepti sa treaca timpul..
nu cred ca exista sentiment mai oribil..
sa il vezi cum usor usor abia mai vorbeste,cum usor usor nu isi mai misca ochii,dar stii ca te aude,ca din cand in cand iti mai strange mana usor,ca din cand in cand se uita la tine doar pentru 2 secunde,si atunci iti dai seama ca incearca sa-ti transmita ceva,sa-ti zica ceva,sa-ti zica orice..
Cum incet incet nu ma mai recunoaste..
cum il auzi 3 zile ca tipa de durere,ca geme,ca ii curge o lacrima,dar nu se misca,nu poate decat sa tipe de dureri..
Dar am stiut mereu in acest timp,ca el desi nu se mai uita la noi,el ne aude..ca eram langa el,si i-am zis cat de mult il iubesc,iar el m-a strans de mana si pentru o secunda s-a uitat la mine brusc..
Sa vezi cum il dor toate,efectiv fiecare particica din corp,sa il vezi cum are buzele uscate si pline de rani,iar tu nu poti face nimic,in acel moment vrei sa ii iei toata durerea,vrei sa nu il mai vezi cum se chinuie..
intotdeauna zicea ca bunicul,tatal lui,a murit frumos,pentru ca nu s-a chinuit..si mereu imi zicea ca el nu v-a muri asa..nu l-am crezut,dar asa a fost..
Cel mai tare ma doare ca l-am vazut cum se chinuia,ca ii ziceam la ureche ca stiu ca il doare,ca sunt langa el,ca stim totul si sa nu se mai chinuie sa ne vorbeasca,dar el incerca,si tot incerca,sa ne transmita anumite semne..
A fost cuoscut de multi,de foarte multi oameni,poate prea multi..
nici nu imi vine sa cred ca nu mai e,de cand statea la pat ,de 2 ani,stiam ca voi ajunge si aici,dar nu ma asteptam chiar asa repede,nu ma asteptam sa il vad cum se chinuie
Cum era el mereu in putere,si era strigat de toti ca fiind un mare violonist "Uriasu' "
Acum,cine mai imi canta mie?
Cine mai repeta prin casa?
acum,stiu ca vei avea grija de noi mereu,cum ai avut si pana acum
Acum,esti sus,te-ai reintalnit cu rudele,cu ceilalti muzicanti,ti-ai refacut formatia.
Acum sunetul viorii tale va fi auzit de ingeri..
nu pot sa cred ca ne-ai lasat asa..
Vei ramane in sufletele tuturor !
"de azi, ingerii vor dansa pe sunetul dulce al viorii tale"
Nimeni nu a avut un suflet mai mare ca al tau.
te-ai stins prea devreme,tata !
"Un om cu suflet de aur"
"Un celebru si indragit urmas al marelui violonist Ion Dragoi,care a activat la Ansamblul,,PLAIURILE BISTRITEI..si ANSAMBLUL,,BUSUIOCUL'' DIN BACAU,.Un artist cu o inalta tinuta morala.un profesionist in meseria lui,un tata deosebit si un sot ideal."
"a trecut in nefiinta...o mare valoare a muzicii, un maestru al viorii, un om bland si iubitor, un tata extraordinar pentru cele doua fiice ale sale Ioana si Alexandra! "
"O cauţi şi nu o găseşti, o strigi şi nu te aude, o aştepţi şi nu mai vine."
https://www.youtube.com/watch?v=t5a43sCCAI8
