Camasa lui-Augustina Siman
... şi nu cred că există o femeie mai frumoasă decât cea care dimineaţa se alintă, se dezmiardă, înfloreşte, prinde viaţă în cămaşa bărbatului său."
"Pe sub cămaşa lui nu doare, pe sub cămaşa lui găsesc răspunsuri, pe sub cămaşa lui subţire e atât de cald, că te tot gândeşti că n-a mai rămas nici o frunză pe copaci afară... Pe sub cămaşa lui pielea mea îi strigă numele, şi tot ce e mai bun în mine creşte doar pe sub cămaşa lui: speranţa, grija, iubirea, dăruirea de sine, fiindcă doar sub ea sufletul meu se simte în siguranţă.
... şi nu cred că există o femeie mai frumoasă decât cea care dimineaţa se alintă, se dezmiardă, înfloreşte, prinde viaţă în cămaşa bărbatului său."
Te privesc cum zâmbeşti fiecărui sunet tot mai clar şi mai îndrăzneţ... şi îmi amintesc că e acelaşi zâmbet! Acelaşi ca şi atunci când obişnuiam să îţi mărturisesc „te iubesc" - de fiecare dată tot mai îndrăzneţ până la afirmaţia certă ca o definire a proprie-mi existenţe, a propriului rost: Te iubesc - aici mă nasc, aici încep şi până aici mă opresc, nimic mai mult şi nimic mai puţin. Zâmbeşte-mi întotdeauna aşa, iubite