Azi era ziua lui,ziua ursului,ziua uriasului...
A trecut mult timp de cand nu am mai scris aici pentru tine TATA...
Azi trebuia sa fii aici cu mine , sa radem , sa povestim , sa fumam o tigara amandoi .
Azi in schimb sunt doar eu , singura , cu o tigara , cu multe amintiri , cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet .
Azi ma doare sufletul mai mult ca niciodata , tata , si asta pentru ca nu esti , nu esti aici cu mine , si mi-e dor tata , mi-e atat de dor de tine si nu am cum sa inteleg de ce ai plecat , indiferent de boala , de varsta , de orice , nu ma intereseaza , nu vreau sa inteleg , nu vreau sa admit ca asa e mersul vietii , nu vreau sa cred ca viata asta e atata chin , atata Iad , atata ura , nu vreau !
Nu vreau sa inteleg pentru ca tu erai taticul meu si eu fata ta , nu vreau sa inteleg de ce pleaca oamenii buni si cei rai raman pe pamant .
In ultimul timp,cel mai mult imi vin in minte mainile lui ,mainile muncite ...anumite gesturi simple si mai ales ,privirea !
Mi-e dor sa ma sune.Sa vorbesc cu el.Sa ma cert cu el.Sa rad cu el
Mi-e dor de glumele lui..de tot !
Nici nu stiu ce doare mai mult: ca nu mai esti aici cu noi, ca esti acolo de unde nu te pot vedea aievea sau auzi asemeni sau ca am inteles cat de mult pierdem din timpul pe care viata ni-l contureaza langa cei dragi...
Ce sa ma fac atunci cand mi-e dor de tine TATA, atunci cand simt un gol imens muscand fara mila din orice privire spre viitor, atunci cand parca nimic nu pare sa imi domoleasca urletul din mine sau lacrimile prea sarate pe care ochii le clipocesc luand locul ploilor ce par sa nu mai vina?
Ce sa ma fac atunci cand mi-e dor de tine TATA, atunci cand simt un gol imens muscand fara mila din orice privire spre viitor, atunci cand parca nimic nu pare sa imi domoleasca urletul din mine sau lacrimile prea sarate pe care ochii le clipocesc luand locul ploilor ce par sa nu mai vina?
Ce sa ma fac TATA atunci cand ma simt coplesita de viata, atunci cand ma simt coplesita de teama, de frica fata de oameni, fata de mine, fata de neputinta pentru ceea ce nu poate fi decis de nimeni dintre noi oamenii?
Astazi mi-a fost dor de tine. Ieri mi-a fost dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie dor de tine mereu Tata !
De ce a trebuit sa pleci aşa?
De ce ti-ai pus aripi atat de devreme? Eu încă mai am nevoie de tine aproape de mine.
Acum esti acolo... singur, întemniţat pe veci între patru scânduri reci care vor costitui... noua ta casă.
Pământul îmi fugea de sub picioare, a venit cineva care m-a îmbrăţişat. Incepeam să mă simt în siguranţă cand mi-a intors capul. Era un fel de refuz de a îmi trăi drama existenţială, refuzam să vad cum tatăl meu devine una cu pamantul, dar prea tarziu... mintea mea a înregistrat totul.
Eu eram cea afectată care refuza faptele, doar eu simţeam trăiri apocaliptice care imi încercau neîncetat sufletul.
Odihneste-te in pace, drag tata!
Ne e dor de cei ce ne-au dat viata,de cei dragi sufletului nostru,de cei pe care nu-i mai putem vedea cu ochiul omenesc şi pe care nu-i mai putem atinge pamanteşte.
Unii au tată şi işi bat joc de el, iar alții işi doresc măcar să mai schimbe o vorba cu el..