Întotdeauna e simplu și ușor sa cucerești o femeie care nu știe nimic despre tine.
Mult mai simplu decât să o ții lângă tine pe cea care a obosit deja sa te iubească.
Dar așa nu. Așa nu dovedești ca ești bărbat.
Trebuia sa citești acel " dovedește ca meriți sa rămâi" în acel "pleacă" răstit.
Indiferența poate fi interpretată și ca un strigăt de ajutor. Dorința de libertate.
Dar orgoliul este prea mare. Ai fi putut renunța la el în momentul acela nenorocit. Nu aflau nici băieții de la bere, nici fetele de la cafea.
Te oprește sa recunoști ca și tu ești vinovat, te oprește din a-ți asuma greșelile și faptele.
Trebuia sa o aștepți în fața porții și sa aștepți să-ți răspundă. Trebuia să o suni sa ii amintești ca ți-e dor de ea. Trebuia sa ii arăți afecțiune, sentiment ce ii lipsea de prea mult timp.
Trebuia să-ți amintești de felul în care te privea.
Trebuia sa înțelegi ca nu a fugit de tine pentru că-și dorea pe altcineva, ci pentru că-și dorea să o oprești.
Sau poate, ai pierdut-o pentru ca nu ai iubit-o, dar ea a înțeles asta într-un final.
Și în același final, atitudinea ta a făcut-o să-și dea seama ca defapt nu meriți nimic din toate astea, nu o meriți pe ea. E prea bună pentru tine.
Trebuia și puteai sa găsești în ea sora, mama, prietena, amanta dar tu ai ales sa cauți in alte fete toate aceste atribute.
Trebuia sa adormi cu ea în brațe, nu în celălalt colț de pat cu căștile în urechi.
Trebuia sa ii spui mai des ca o iubești privind-o în ochi, nu atât de rar și doar prin mesaje.
Ai fi putut, dar toate acestea se aflau sub demnitatea ta de bărbat.