Jurnal de naștere 🤱🏻 Partea I

Operatia de cezariana nu este una usoara iar recuperarea poate fi dificila și grea .

Dar poți fi și una dintre norocoase (așa cum am fost eu 🙏) și sa ai o recuperare ușoară și rapidă. 

Nu dezbat acum de ce sa alegi sau nu nasterea naturala sau nasterea prin cezariana, ci doar vreau sa povestesc viitoarelor mamici la ce sa se astepte si ce sa faca sa treaca mai usor prin aceasta perioada.

Acum, eu am nascut in spital de stat , deci nu stiu daca protocolul dupa operatie este acelasi si in cel privat .

Cezariana o poți face la cerere, cezariana poate fi efectuata de urgență în cazul unor probleme, sau cum a fost în cazul meu, cezariana a fost programată din cauza problemelor mele de sănătate /medicale.

Se știa de la început că am să nasc prin cezariană, căci nu-mi dădeau șanse sa nasc natural. Și din aceleași motive nu am putut face nici rahianestezie ( anestezie locală) și mi s-a efectuat anestezie totală (generală).

La ce trebuie sa va asteptati?

Imediat dupa ce iesiti din sala de operatie veti fi duse la terapie intensiva.

Deci pana atunci, pana a doua zi, am stat doar întinsă în pat. 

La terapie pe toata perioada cat stai, ti se pun niște recipiente cu gheață care sa ajute uterul sa se retragă și să te mai scape de durerile insuportabile ( în plus, ți se administrează și calmante).

Imediat după ce au terminat operația, m-au trezit ca să verifice dacă este totul bine. 

Am avut grija când m-am trezit sa nu ridic capul, sa nu îl mișc brusc în dreapta sau stânga pentru a nu rămâne cu dureri de cap.

Dureri groaznice în tot corpul am simțit când am fost scoasa din sala de operatie și transportata la terapie intensiva, simțeam fiecare zdruncinare a patului în care eram așezată și fusesem operată . 

Eram abia cusuta, abia trezită, abia deschideam ochii sa vad ceva, dar știu ca vedeam în ceață. 

O altă durere imensă am simțit-o atunci când am fost mutata in patul salonului de terapie intensiva.

Parcă mă rupeam în bucățele, simțeam ca mai am puțin și mor 

După aceea eu nu am mai putut adormi înapoi , nu aveam somn, nu ma simțeam amețita sau adormita de la anestezie.
 Aveam doar gura amorțita și vorbeam ciudat. 

Mi-am văzut imediat familia și am încercat sa vorbim câteva minute.. 

Apoi am reușit să-mi fac un selfie, și sa trimit persoanelor apropiate, sa anunț ca tocmai am născut un băiat minunat ( pe care-l văzusem doar în poze și îmi doream enorm să-l vad în realitate, să-l aud plângând, sa vad dacă e bine, dar stiam ca asta avea sa urmeze abia a doua zi, după ce eram mutata in salon /rezervă) și ca eu sunt bine și totul este ok 🙏😍. 
Deci eu stăteam liniștită și vorbeam prin mesaje 😅

Dupa vreo 2 ore am reusit să-mi mișc picioarele.
 Să le ridic, să le îndoi ușor. 
Urmatoarele ore mi s-a facut toaleta de catre asistente, am reusit sa imi ridic singura bazinul.

Apoi am reușit sa ma întorc sa stau pe partea dreapta. 
Apoi cu greu înapoi pe spate. 
După ceva timp, am reușit sa ma întorc pe partea stânga, și tot asa. 

Important era sa fac mișcare. 

Aveam voință, aveam putere. 
Durea uneori al naibii de tare, dar ma consola gândul ca doar asa ma pot recupera cât mai repede ca să fiu în forță pentru puiul meu ❤️

Calmante ti se administreaza de cate ori este nevoie (dar sa treaca cel putin 3 ore). 
Am fost monitorizata mereu. Dacă mai aveam nevoie de gheață sau ceva eram ajutata imediat. 
Mi s-au făcut multe perfuzii, injecții pe toată perioada cat am stat internată. Mai ales vitamine, calciu și mult fier 

Masajul! 

Suna bine, dar nu este vorba de orice masaj!

La terapie intensiva, vine o asistenta și iti impinge cu pumnii apasand puternic pe burta, uterul inapoi.

Este foarte dureros, dar daca faci ce ti se spune, poti trece mai repede de moment.

Cand iti spune asistenta sa inspiri adanc, asa sa faci, ea apasa de cateva ori pe burta (dureaza 10 secunde) si gata. 

Daca nu inspiri cand ti se spune inainte de a te apasa, simti durerea mult mai puternica!

Cred ca fiecare om are si un anume prag al durerii. Stiu femei care au cerut calmante o data la 2 ore. Fiecare face cat poate!

Sfatul meu este: cu cat te misti mai repede cu atat mai repede iti revii.

Eu dupa ce am fost dusa in rezervă, cu sonda  scoasă si cu burta ‘in mana’, aplecata de ziceai ca am cocoasa, am mers singura la baie. 

Baia la 2 metri de pat, dar tot mi s-a parut interminabil drumul. 
Apoi ușor, ușor am început sa merg mai dreaptă. 
Deja îmi țineam singura copilul în brațe și încercam sa alăptez. Singura îl ridicam pe umărul meu sau îl așezam pe piep. 
 În acele momente, chiar uiți de orice și nu mai simți nimic. 

Din a doua zi am iesit pe coridor, ma plimbam. 
Simțeam durere doar la ridicarea din pat. 
În ultima zi dadeam deja ocoale holului lung si imi indreptam spatele.


 Căci da, am stat internată doar trei nopți 😊 dacă tu ești bine și bebe e bine, nu ai de ce sa stai 5 zile în spital sau chiar mai mult. 
Dacă sunteți sănătoși și totul a decurs bine, doctorița te " trimite " acasă 🎉

Am fost internată într-o joi la 8-9 dimineața. 
La ora 11:25 am născut ( operația a durat cam în jur de 30-40 de minute) 
Vineri am fost mutată în rezervă. 
Duminică am fost externați și am ajuns acasă 💙