Jurnal de sarcină | Săptămânile 38 și 39 |

Ma simt coplesita de tot ce cred eu ca inseamna sa fii parinte, si ma apuca o teama teribila ca n-o sa stiu cum sa ma port cu copilul meu. 

Asa ca incep sa caut pe internet carti despre dezvoltarea copiilor in primii ani de viata. 

Intreb in dreapta si in stanga si primesc cateva recomandari, si ma apuc sa citesc cu frica ca nu o sa am timp sa asimilez tot ce trebuie sa stiu pana in momentul in care copilul meu va fi in bratele mele.

Nu stiu sa schimb un scutec, habar nu am cu cat lapte si de cate ori pe zi trebuie hranit un bebelus, nu stiu ce trebuie sa faci daca are colici, dar citesc carti despre atentia pe care trebuie sa i-o dai copilului, cum se dezvolta creierul lui in primele luni de viata. 

Raman uimita cat de multe lucruri poti face cu putin, doar cu rabdare si atentie, cat de important este zambetul tau calm si vocea ta calda in preajma bebelusului. Sa il asiguri din priviri si voce ca esti acolo langa el si ca e in siguranta.

Dacă ai posibilitatea sa mergi la un curs de puericultura, mergi. 

Am avut norocul la un moment dat să se tina gratis un curs de puericultura, unde puteam veni însoțită de partener, de mamă, de prietene, de oricine. 

Deși citisem totul despre tot si eram informata cu toate, mi-a plăcut mult sa particip la un astfel de curs, sa mi se explice totul față in față, să mi se arate ce si cum exact, sa pot pune întrebări pe moment si sa primesc răspunsuri. 
La curs se iau si viitorii tatici, ca sa invete si ei despre nastere si ingrijirea bebelușului. A trecut vremea in care barbatii erau preocupati doar de cinstit prietenii dupa venirea pruncului pe lume.

E clar ca mamele sunt cele implicate in aflarea a cat mai multe lucruri, dar fac si ei eforturi sa fie acolo de dragul nostru. 

Din cand in cand mai vezi cate o privire pierduta de tatic care a pierdut sirul explicatiilor, cate o ocheada aruncata telefonului mobil pe furis (cred ca orice email  e mai interesant decat toate denumirile de hormoni si proceduri medicale).

 Dar sunt acolo, si reusesc sa ramana acolo pe toata durata cursului.

Esti pregatita sa incepi alaptarea la san? Legat de acest subiect, iti vor veni in minte foarte foarte multe întrebări. 
Așa că iti recomand sa te informezi si sa cauți din timp răspunsuri din aceasta categorie. 

In saptamana 38 de sarcina copilul este capabil sa prinda cu degetele cu putere si vei putea curand testa asta atunci cand ii vei prinde mana pentru prima data. Dacă ești atentă, simți aceste mișcări încă de când se afla in burtică. 

Pe masura ce nasterea se apropie, la nivelul mameloanelor ar putea incepe sa apara colostrul – un lapte special pentru copilul tau in primele zile de alaptare. 

Acesta este cel mai bun, foarte important pentru bebe, plin de vitamine. 

Nu te speria dacă  observi că  nu iti curge colostru din sâni inainte de naștere. Nu apare la toată lumea. 

La unele mămici, apare după naștere, chiar din prima zi sau a doua. Iar dacă naști prin cezariană, colostru apare din a3a-a4a zi, iar bebe trebuie pus la san foarte des, să imvete sa tragă, sa învățați amândoi poziția corectă pentru alăptat si pentru a stimula lactația. 

Colostrul este un precursor al laptelui, fiind mai bogat in proteine si mai sarac in grasimi si in zahar, insa avand un continut foarte mare de anticorpi. 

Cu siguranță vei avea, orice mămică are colostru in sâni. Orice mămică are lapte pregătit pentru puiul ei, ține cont ca nu contează mărimea sânilor, nu contează forma. 

In ultimele săptămâni de sarcină ai senzație de amorțeală si furnicături. 

Ce am făcut in ultimele doua săptămâni de sarcină? 

-M-am răsfățat. 

-Am petrecut mult timp alături de viitorul tătic și am discutat ultimele pregătiri 

-Am pregătit casa pentru venirea micuțului (atenție, sa nu exagerezi. Toate mămicile au tentația asta de a schimba lucrurile prin casă, de a muta, de a face schimbări însă trebuie să nu profitam la maxim si sa nu exagerăm, totuși suntem pe ultima suta de metri) 

-M-am pregătit emoțional. 

(sau cel puțin am încercat. Mi-am imaginat tot felul de filme in cap, mi-am pregătit scenarii, ma gândeam la atât de multe..) 

Nu am stare, nu imi gasesc locul, sunt in continua agitatie. Imi dau seama ca am nevoie de o activitate care sa ma tina ocupata.

Incep sa imi dau seama ca nu mai e mult si vine bebe, si deodată am chef sa fac tot felul de activitati: sa merg la cinema, sa chemam prieteni in vizita, mai vreau sa merg in cateva magazine sa imi cumpar camasi de noapte, halate si alte haine comode pentru perioada de dupa.  

Din pacate oboseala isi spune repede cuvantul, si imi taie brusc elanul. Asa ca decid sa o las mai moale, si sa stau cuminte.

Nu ma  mai simt în stare de nimic, obosesc si dacă ridic un deget. Si totul mi se pare atât de greu de făcut 😳

Despre naștere în sine, nici nu prea am ce sa va povestesc. Și sunt de părere ca acest moment e prea intim, prea personal și emoționant pentru a fi publicat.

Nu știu dacă am specificat pana acum pe blog, dar eu știam de la începutul sarcinii că nu am sanse sa nasc natural. 

Din păcate, oricât mi-aș fi dorit, ar fi fost prea riscant.
 De aceea nu am sa va povestesc nici despre travaliu, deoarece nu am ajuns in acel punct,născând la 39 de săptămâni. 

Știam de la început ca am sa nasc prin cezariană programată. 
Nu cezariană de urgență, nu cezariană la cerere.
 Cezariană din cauza unei problemele de sănătate /medicala, mai exact scolioza.
 Nu am sa dau mai multe detalii despre acest subiect. 
Vreau doar să vă informez că sunt diferite situații. Că au fost și sunt mămici care au născut și nasc natural chiar dacă suferă de scolioza.
 Dar depinde mult ce fel de scolioza este, ce gradație și cât de mare este curbura.

Un doctor din Iași, mi-a spus in trecut ca pot fi una din mămicile care din cauza scoliozei sa nu pot rămâne însărcinată sau sa rămân însărcinată și să nu pot duce sarcina până la capăt. 

Sfatul meu este întotdeauna dacă vi se pare ceva suspect,  nu suna pe placul dumneavoastră, sau vreți sa fiți siguri, încercați și alt medic, încercați părerea unui doctor diferit, repetați analizele, etc.

In cazul meu, 3 doctori au spus ca cel mai sigur și pentru mine și pentru copil este sa nasc prin cezariană. 
Chiar și doctorița de familie și kinetoterapeutul au fost de aceeași părere.

 În cazul acesta, clar nu am mai ținut cont de preferințele mele și am ales varianta cea mai sigură pentru copil, dar și pentru mine și sănătatea noastră.

Din aceeași cauză, nu am putut face nici rahianestezie = anestezie locală ( dar sincer nici nu-mi doream, nu as fi rezistat din cauza fricii și a emoției), așa că am născut prin cezariană, cu anestezie totală = anestezie generală. 

Și sincer au fost cele mai bune decizii si nu regret nimic. 

Am sa va povestesc mai multe in următoarele postări ( despre pregătire, momente după operație și recuperare. 

Probabil o sa va povestesc mici experiențe prin care am trecut și o să vă spun câteva sfaturi care pe mine personal m-au ajutat și e posibil să funcționeze și în alte cazuri 😊)