Jurnal de mămică 2

Cunosc femei care imediat după ce au născut au devenit mame și atât.

 S-au dedicat trup și suflet puiutilor și pentru ele nu au mai avut nici măcar un minut. 

Atunci când am rămas însărcinată mi-am promis să nu fac asta. 

Să îmi găsesc timp pentru mine, să mă aranjez când plec de acasă ( nu-mi iese întotdeauna 😅) , să citesc, să ies la suc, să nu mă închid în casă și să ies peste 18 ani când băiatul va fi mare și își va lua zborul.

Primele două luni de Mathias nu au fost năucitoare. 

Se pare ca nu doar cu sarcina am fost norocoasa și a fost totul ok, și nu doar cu nașterea, nu doar cu recuperarea. 

Deocamdată sunt în continuare norocoasă cu un copil minunat și extrem de cuminte. 

Foarte rar plânge /tipă /urlă. 

Colici nu a făcut nici el, și nici eu 😎

De la început ma trezea doar o data pe noapte ca să pape. 
Apoi a început să-mi doarmă 4-5 ore legate.
 Apoi 6-7 ore. 

A avut o perioada când a dormit mereu câte 8 ore fixe pe noapte.

 Iar acum, la 2 luni și jumătate și-a bătut recordul. 

A dormit într-o noapte 9 ore și 40 de minute. 
Somn neîntrerupt. 

Deci da , sunt norocoasa. Ziua sunt momente când doarme în reprize de 15-20 de minute, sau program de 2-3 ore. 

Ziua cam din 3 în 3 ore se trezește pentru schimbat de pampers și mâncat. 

Dar, s-o luam cu începutul. 

Băiatul nu a venit cu instrucțiuni de folosire și eu nu avusesem până atunci tangență cu bebelușii. 

Cu toate astea a fost greu. 

Nu știam când plângea de ce plângea, nu voia să sugă , a făcut o rană groaznică la funduleț care nu trecea cu nimic ( și nu mă refer la iritație de pampers sau căldură) ..sunt probleme care apar cam la toți nou-născuții. 

Dacă ma întrebați acum, sunt expertă.
 Dar atunci, deși știam teoria, practica era varză.

Mai ales ca nu toate procedurile /sfaturile /tratamentele funcționează la toți bebelușii.

 Trebuie sa găsești unul care sa aibe efect la bebelușul tău, unul care sa fie compatibil. 
Sa fie la final rezultate pozitive.

 Pe moment te mai și pierzi cu firea, ești stresata că-l vezi cum se agita, cum sa strânge de dureri și se screme iar ție ți se rupe sufletul ca nu-l poți ajuta. 

 La toate astea s-au adăugat multe discuții cu băgăcioșii care îmi tot dădeau sfaturi despre cum trebuie să îl îngrijesc (e prea dezbracat, nu e laptele tău bun, bagă lapte praf, pune-i mănuși etc.). 

Ușor, ușor ne-am acomodat , am învățat să deduc ce are, am triat sfaturile primite și am făcut cum am considerat. 

Deși ne ocupăm doar noi doi de el (și uneori ajutorul bunicilor) , eu în cea mai mare parte a timpului, nu am renunțat la micile mele plăceri:

 să ies la o plimbare , să merg la shopping, să mă aranjez, sa ma machiez. Și cumva îmi iese. Cel puțin încerc ☺️

Trebuie doar să vrei, zic eu. 

În timp ce eu îmi fac de lucru în oglindă îl pun pe Mathi în scoică /balansoar / pe masa de infasat /pe pat.
 Așa mă vede și pot vorbi cu el .

Se pot găsi soluții și cred că doar așa putem rămâne întregi la minte. 

Eu una cel puțin. 😅🎉