Treceți la conținutul principal

În vremurile noastre...|1|


Se foloseau scutece ❌
pentru ca nu existau pampersi

Se toca mâncarea bebelușului în gura❌
 pentru ca nu exista blender

Era folosit săpunul în funduletul bebelușului❌
 pentru ca supozitoarele nu existau pe toate drumurile

Nu existau multe variante pentru scăderea febrei, asa ca erau folosite șosete înmuiate în oțet. 
Acum exista antitermice

Se dădea lapte de vaca ❌,
 pentru ca laptele praf era foarte greu de găsit și extrem de scump 

Bebeii se diversificau devreme ❌
pentru ca mămicile se întorceau la muncă după 5 luni


Nu exista ecograful.
Totul se rezuma la anamneza.
 Se afla poziția copilului prin palpare și săptămâna de sarcină prin măsurarea circumferinței burții 

Nu știau ce sunt ăia colici 
Se credea ca ceaiul liniștește copilul 
Acum s-a descoperit simeticona și exista multe picături pentru alinarea colicilor



Picurau lapte în ochi❌
 pentru ca aveau impresia ca ajuta. Datorita evoluției și medicilor s-a aflat ca acest obicei este defapt nociv bebelușilor


Nu prea existau medici, asa ca nu prea mergeau. 
Exista cate un felcer în fiecare sat, care dădea un medicament bun la toate, numit panacee


Scoteau copiii de cap din cadita❌, crezând ca asa le formează capul rotund și frumos, și asa alungeau gâtul. 
Acum știm clar ca nu asa trebuie procedat cu un nou - născut. 


Copilul era înfăşat strâns ❌
în primele luni de viaţă ca să aibă picioarele drepte
 Forma picioarelor nu are legătură cu înfăşatul.
 Displazia de şold, da.
 Medicii ortopezi spun clar că o asemenea practică poate afecta grav dezvoltarea oaselor bebeluşului.

Copilul trebuia îmbrăcat gros, cu căciulă în orice situaţie şi ţinut în căldură❌

–Temperatura  în cameră este de 22-24 de grade iar copilul se îmbracă aşa cum te îmbraci şi tu sau puţin mai gros , puţin însemnând că dacă tu eşti în mânecă scurtă dar nu eşti convins că e chiar atât de cald, lui poţi să îi dai o bluză cu mânecă lungă.
Să nu uităm că bebeii simt temperatura cu 3° în plus, față de cum o simțim noi. 
 Iar căciula nu are ce căuta în peisaj dacă tu nu ai nevoie de una.

 Copilul nu trebuia scos din casă până la botez❌
Orice om, are nevoie să iasă zilnic din casă, să ia aer.
Copiii au nevoie cu atât mai mult 
 În afara cazurilor în care vremea este chiar potrivnic (ploaie torenţială, furtună, viscol, caniculă), nu ai nicio scuză să ţii un copil închis în casă.

Urechile copilului trebuiau lipite cu leucoplast, ca să nu rămână clăpăuge❌

Orice medic de specialitate vă va spune că urechile clăpăuge nu pot fi corectate altfel decât chirurgical.
 Mai mult, lipiciul acela poate provoca iritaţii şi disconfort.

Copilul trebuia ras pe cap ca să îi crească părul des❌
Părul nu creşte mai des dacă este tuns

 Copilul trebuia să guste din toate, că altfel devine mofturos. Bebeluşul pofteşte❌

Bebeluşul nu pofteşte, este doar curios.
 Învaţă din orice se întâmplă în jurul lui, inclusiv în momentul în care te vede cum mănânci. 
Un copilul nu trebuie să mănânce din toate, ci conform vârstei lui. 
O alimentaţie nepotrivită aduce în timp probleme grave de sănătate.


Dacă copilul sughiţa sau strănuta, înseamnă că îi e frig❌

Cei mai mulţi bebeluşi sughiţă frecvent în primele 2 luni. 
Nu îl afectează şi nici nu trebuie tratat, cu apă, lămâie sau cine ştie ce alt „remediu” auzit de prin vecini. 
Şi strănutul este la fel de normal în primele luni de viaţă, pentru că cel mic îşi curăţă în acest fel nasul sau este vorba pur şi simplu de o reacţie la lumina prea puternică.

Postări populare de pe acest blog

Tata,azi iti spun sa te odihnesti in pace, in loc sa-ti spun la multi ani ...

Azi era ziua lui,ziua ursului,ziua uriasului... A trecut mult timp de cand nu am mai scris aici pentru tine TATA...  Azi trebuia sa fii aici cu mine , sa radem , sa povestim , sa fumam o tigara amandoi  .  Azi in schimb sunt doar eu , singura , cu o tigara , cu multe amintiri , cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet .  Azi ma doare sufletul mai mult ca niciodata , tata , si asta pentru ca nu esti , nu esti aici cu mine , si mi-e dor tata , mi-e atat de dor de tine si nu am cum sa inteleg de ce ai plecat , indiferent de boala , de varsta , de orice , nu ma intereseaza , nu vreau sa inteleg , nu vreau sa admit ca asa e mersul vietii , nu vreau sa cred ca viata asta e atata chin , atata Iad , atata ura , nu vreau !  Nu vreau sa inteleg pentru ca tu erai taticul meu si eu fata ta , nu vreau sa inteleg de ce pleaca oamenii buni si cei rai raman pe pamant . In ultimul timp,cel mai mult imi vin in minte mainile lui ,mainile muncite ...anumit...

Vezi-ți de treaba ta!

  Când eram mică auzeam des printre bunici vorbele: " vezi-ți de treaba ta mă",  " dă-le pace", " tu să-ți vezi de treaba ta"...  Bineînțeles ca atunci nu înțelegeam la ce se referă, dar mă detensionau.  De curând am tot simțit valoarea acestor cuvinte.  Majoritatea vrem să avem control exact unde  nu e treaba noastră să ne băgăm. Poți controla ce și cât mănânci, dacă fumezi sau nu, dacă îți dai demisia sau nu, dacă rămâi într-o relație sau pleci etc.  Ce ține de tine, poți face. Însă nu poți să impui altora pretenții sau să ai așteptarea ca viața să te servească.  Dar poți oricând să iei decizii și să dai din tine tot ce ai mai bun.  discernământ, responsabilitate, decizie.  Asta ține de controlul tău real.  Dacă nu-ți vezi de treaba ta, pierzi atenție, timp și energie.  De ce sa nu-ți fie comod și confortabil? Iti vezi de pătrațica ta, nu te doare capul de nimeni și lași loc de "bună ziua".

Te iubesc, tată! 6 luni de cand nu mai esti ...

Au trecut 6 luni... Tu întotdeauna ţi-ai întins braţele puternice către mine  strângându-mă tare la pieptul tău.  Fără să cer să fiu înţeleasă.  Îţi scriu şi plâng. Plang pentru ca nu mai esti. Plang pentru ca imi lipsesti enorm . Plang pentru ca as face orice sa te mai am langa mine . Plang pentru ca imi este atat de dor de tine !  Poate mă simt vinovată că ţi-am spus de prea puţine ori cât însemni pentru mine. Poate mă simt vinovată că te-am făcut să suferi fara sa stiu. Poate ma simt vinovata ca nu am petrecut mai mult timp cu tine in ultimii doi ani .  Ma simt vinovata ca nu am stiut ce se v-a intampla. Ma simt vinovata ca nu am putut sa iti fac ultimele pofte ale tale. Mi-e dor să fiu o fetiţă mica  şi să mă fascineze tot ce faci, felul în care poţi aduce zambete in familie, felul în care găseşti soluţii pentru orice , felul în care faci să pară totul uşor…  De-ar fi la fel de uşor şi acum… Acum mi-am dat seama că aşa cum m-ai iubit...