Am făcut o pauză ( mai lungă) de blog.
Nu a fost neapărat o pauză intenționată, dar a prins bine. Deoarece timpul a trecut, Mathi a crescut și am putut aduna mai multe informații legate de fiecare perioada de dezvoltare, pe luni 🙂
M-am gândit ca acum e momentul sa revin la scris, căci a fost și nebunia cu situația pandemică și m-am axat mult pe timpul petrecut în familie, am profitat de liniște și de timp liber, am descoperit alte pasiuni, dar am și continuat cu automachiajul 😃
Astăzi am decis sa scriu și să revin în forță pentru ca am primit mesaje în care mi se cerea să scriu articole noi pe blog și asta m-a uimit.
Am rămas plăcut surprinsa și de faptul ca în urmă cu câteva zile , stand liniștită la o terasă, o fată foarte drăguță a venit la noi și mi-a spus ca ne urmărește ( în special pe bebe) și ca mi-a citit și postările de pe blog ❤️🙏🙏
Așa cum am mai scris în postări anterioare, suntem norocoși cu Mathi pentru ca este foarte cuminte și liniștit.
Nu a avut colici deloc.
Deci fără dureri, fara plâns, fără probleme.
Îmi aduc aminte ca prima luna a trecut atât de repede!
Eram foarte grijulie cum să-l iau în brațe, cum sa ii țin capul, cum stă într-o anumită poziție.
Era atât de mic, de firav, s-a născut și a fost în continuare atât de curat, fără pete sau cojite.
Eram doar cu ochii pe el când dormea.
Și nu făceam asta ca să verific dacă respiră cum pățesc în general părinții unui nou-născut 😅.
Făceam asta pentru îl adoram pur și simplu.
Eram fascinata de tot. Nu-mi venea sa cred ca este al meu, ca îl am lângă mine în sfârșit ❤️!
Eram fascinata de tot. Nu-mi venea sa cred ca este al meu, ca îl am lângă mine în sfârșit ❤️!
El se trezea noaptea doar pentru laptic.
Adormea la 23:30 - 00:00 maxim și se trezea pentru lapte la 03:00 - 04:00. Apoi somn iar, apoi trezire la 07:00 - 08:00.
Cred totuși ca a contat și starea noastră pentru ca noi, ca părinți, ii transmitem starea și sentimentele, liniștea și calmul.
A contat mult ca am plecat pe acest drum optimiști și pozitivi.
De când eram însărcinată spuneam mereu ca am sa ma descurc, ca nu va fi greu, ca nu toți copiii sunt la fel, ca ne vom ajuta reciproc.
Încă eram la început de drum. Prinsesem o frică să ies cu el.
Mă gândeam să nu plângă, sa nu deranjeze pe cineva, sa nu facă urât. Dar gândurile astea mi le făceam singura în cap, fără motiv. Căci pe el îl vedeam acasă mereu liniștit, nu aveam probleme cu plânsul. Doar ca, văzând cum fac alți bebeluși, credeam ca totuși se poate întâmpla și cu Mathi orice /oriunde /oricând. Total greșit.
Încă din sarcină am învățat ca fiecare femeie e diferită. Corpurile sunt diferite. Deci automat sarcina, organismul, nașterea, recuperarea sunt și ele diferite.
Eh, la fel sta treaba și cu bebelușii.
Sunt diferiți. Creșterea lor diferă.
Mathias avea nasul atât de mic, încât nici nu îl puteam curăța.
Atunci am învățat de cata îngrijire are nevoie un bebeluș.
Mai ales nou-născut. Atunci am început sa realizez ca trebuie să ai răbdare și sa fii acolo, lângă el non-stop.
Era atât de pur și liniștit, abia venit pe lume. Neștiind sa facă nimic. Doar sa suga și sa doarmă 😍
Era atât de ciudat ca părea uneori ca ma privește și el cu ochii lui albaștri și mari. Dar defapt, ei la început văd în alb și negru. Apoi la câteva săptămâni disting culoarea roșie. Tot atunci încep sa vadă umbre și lumini
Dar imaginea lor devine din ce în ce mai clară pe la 3 luni. Ei disting lucruri de la o distanță de 20-30 de cm.
Deci, dacă îl ții la piept, în poziție de alăptat, te va recunoaște, dar în ceață.
Copilul este o minune și o binecuvântare! Asta știam deja dar acum sunt convinsa pe pielea mea.
A doua luna a fost la fel ca prima și a trecut la fel de repede.
Dar deja știam ca :
- Îmi făceam griji și aveam responsabilități pentru ca îmi doream sa fie totul cel mai bine copilului meu.
- Programul, nevoile si prioritatile mele de pana atunci se adaptau celor ale bebelușului meu.
- Alimentația, igiena, condițiile de locuit și semnele de alarmă ale copilului meu.
În plus, Mathi în a doua luna a început sa doarmă de la 23:30 pana la 05:00 când se trezea pentru laptic si apoi adormea iar pana la 10:00 - 11:00 🎉😅😎
Dar, nu am avut pana în prezent ( 8 luni ++) niciodată, nici măcar o noapte albă.
Specific și faptul ca Mathi a dormit singur în pătuțul lui încă de când am fost externați din maternitate.
Mathi nu a avut nevoie de sunete albe. Foarte rar ii mai cântam eu. Iar de adormit, adormea mai mereu singur. Rar îl mai legăna tati pe picioare ☺️
Eu din timpul sarcinii mi-am zis ca nu o sa fiu stresata in ceea ce-l priveste pe Mathi.
Si asa si e, oricine il poate lua in brate, pupa ( dragostea si atentia nu au cum sa faca rau unui copil, trust me )
La orice bubita mica sau iritatie nu ma impacientez deloc, pentru ca stiu ca sunt lucruri normale și trecătoare .
In momentul in care nu am mai putut alapta si am trecut exclusiv pe lapte praf, nu am simtit nicio urma de vinovatie, pentru ca stiu ca va creste la fel de bine si cu o formula preparata, daca avem grija ca in rest sa nu-i lipseasca nimic si ne ferim de raceli sau boli urate.
Sunt unele lucruri pe care nu le poti controla, iar faptul ca te stresezi face mai mult rau decat bine .
La fel cu tonele de creme si loțiuni. Am o crema pentru zona scutecului, pe care nu o folosesc la fiecare schimbat si un gel pentru spalat, special pentru bebei . Atat
Nu vad necesare sutele de creme pe care le gasim la tot pasul, mai ales daca copilul nu are o reala problema care sa necesite folosirea lor.
În aceste prime 2 luni, ii învățasem programul.
Încă îmi țineam ritualul de îngrijire, încă aveam timp pentru mine, casă, ieșit, machiat, poze etc.
Încă îmi țineam ritualul de îngrijire, încă aveam timp pentru mine, casă, ieșit, machiat, poze etc.
Dar asta pentru ca aveam norocul de un copil liniștit.
Căci altfel era puțin mai greu bănuiesc, dar cred ca se poate rezolva dacă ai pe cineva alături sa te ajute 😃
Căci altfel era puțin mai greu bănuiesc, dar cred ca se poate rezolva dacă ai pe cineva alături sa te ajute 😃
Iar legat de plimbările cu căruciorul, imediat cum ieșeam și dădea de puțin aer proaspăt își lua somn direct. Dormea exact ca în casă, în pătuțul lui - cam 2-3 ore uneori chiar 4-5 ore.
Am și un mesaj pentru proaspetele mămici,ce trec prin perioade mai grele (pentru ca asa cum spuneam, fiecare bebe e diferit iar vorbind cu multe mămici, am întâlnit multe situații) :
În tot acest timp vei trece la tot felul de stari, ganduri si emotii.
Si oricat ai vrea ca totul sa fie doar lapte si miere, nu e, pentru ca știi si începi sa înțelegi ca poti duce multe ca parinte, dar uneori cedezi si ai impresia ca totul merge rau.
Pentru ca da, e copilul tău , il iubești și e o binecuvantare in viata, dar îți dai voie să-ți fie dor de vechile tale obiceiuri, de cafeaua inca fierbinte, de serile linistite alaturi de soțul tău pe canapeaua voastră , de o curatenie in casa de la A la Z…de linistea profunda
. Sunt gândurile tale de acum, stii ca toate astea se vor schimba, copilul va creste si incet, incet lucrurile se vor aseza si te vei adapta tot mai bine la noul rol.
Dar adaptarea asta la noua viata, dureaza, si înveți sa nu o grăbești.
Stiu ca sunt mamici care se descurca singure si am o apreciere extraordinara pentru ele. Si pentru mamicile care ma urmaresc sau viitoarele mamici, vorbiti mereu despre sentimentele voastre, despre orice greu aveti, oricui credeti ca v-ar asculta.
Nu incercati sa mascati greutatile si sa faceti sa para ca totul e roz.
🖤